Populaţiile care vorbesc astăzi maghiara şi finlandeza n-au făcut parte dintr-un imperiu similar cu cel Roman şi nu au fost supuse unui proces similar celui de romanizare. Triburile s-au despărţit şi după aia limbile şi-au văzut fiecare de evoluţia ei. Asemănări se găsesc la nivelul conceptelor de bază, de exemplu armonia vocalică sau absenţa verbului 'a avea', şi în câteva cuvinte la care trebuie să te uiţi atent ca să vezi că au ceva în comun (fin. vesi, magh. víz, ro. apă). Finlandeza însă are nişte chestii pe care alte limbi fino-ugrice nu le au, de exemplu diateza pasivă.Si romana si italiana s-au despartit de mai bine de 1000 de ani, insa au ramas destul de similare. Nu stiu daca finlandeza si maghiara mai au ceva in comun. Ce voiam eu sa zic, e ca cel putin teoretic, un maghiar ar trebui sa aiba mai multe sanse in a intelege finlandeza decat un norvegian.
Deci la nivel conceptual, teoretic, ar merge puţin, dar din punct de vedere practic, norvegianul ar avea mai multe şanse pentru că ei îs vecini.